STATUILE
O inovaţie a Romei este folosirea statuilor în locul icoanelor. Evanghelistul Luca a pus început pictării icoanelor. El a pictat-o pe Maica Domnului în timpul vieţii ei si a primit blagoslovenia sa pentru continuarea acestei arte sfinte. Biserica Ortodoxă nu se închină statuilor si nu face statui. Definiţia dată de al Saptelea Sinod Ecumenic spune că imaginile să fie făcute cu culori si mozaic, si cu orice alte materiale potrivite, precum aurul si argintul, precum zice Episcopul Theodosie din Amorion în actul al 4-lea al aceluiasi Sinod. Imaginile se pot zugrăvi pe obiectele sfinte, pe sfintele Evanghelii, pe cinstitele cruci, pe vesminte, ziduri, scânduri si case. Tot de acestea ţin si imaginile în ceară (encaustică), pe care Sf. Ioan Gură de Aur le iubea mult. Nu se spune nici un cuvânt despre statui, figuri sculptate sau cópii din ipsos. Mulţi susţin că, pe lângă canoane si tradiţie, pomenite mai sus, Biserica a respins închinarea statuilor si cu scopul de a evita cu totul orice asemănare cu idolii păgâni care erau statui sculptate, capabile de a fi atinse cu mâna pe toate părţile.
CELIBATUL OBLIGATORIU AL PREOŢILOR
Cea mai timpurie legiferare a celibatului preoţilor în Apus este Canonul 33 al Sinodului de la Elvira (360). Decretaliile papilor Sirichie (384-399) si Innochentie I (401-417) impuneau celibatul preoţilor si leviţilor. De-a lungul Evului Mediu s’au făcut eforturi repetate de a impune celibatul clericilor. Canonul 7 al celui de-al Doilea Sinod Lateran din 1139, convocat de Papa Innochentie al II-lea (1130-1143), făcea căsătoria preoţilor nu numai ilegală, ci si invalidă. Legislaţia a fost reluată la Sinodul Tridentin (1545 - 1563) si incorporată în 1917 în Codex Juris Canonici. Conciliul Vatican II (1962-1965) reafirma necesitatea celibatului. Practica apuseană nu este prescrisă si nici măcar recomandată undeva în Scripturi, nici în canoanele Apostolice sau ale Sinoadelor. La Întâiul Sinod Ecumenic, propunerea de a sili pe toţi clericii să-si părăsească soţiile a fost respinsă. Problema celibatului a fost statornicită prin Canonul XIII al Sinodului al Saselea Ecumenic (680). Poziţia legală în Răsărit este că preoţii si diaconii se pot căsători înainte de hirotonie, dar nu după aceea; episcopii însă trebuie să fie celibatari.
CALENDARUL GREGORIAN
Reforma calendarului Iulian a fost plănuită de către Papii din vechime. Schimbarea calendarului a fost necontenit zădărnicită de către obstile monahale din Răsărit si din Apus, sprijinite si de atenţionările, mustrările înfricosătoare si anathemele Sinoadelor: „Obiceiurile cele din început ţie-se” (Canonul 6 de la Întâiul Sinod Ecumenic); „Fiindcă obiceiul si predania veche s’a apucat a se ţinea” (Canonul 7 de la Întâiul Sinod Ecumenic); „după Canoanele Cuviosilor Părinţi, si după vechiul obicei” (Canonul 8 de la al Treilea Sinod Ecumenic). Sf. Beda Venerabilul (cca. 673-735) declara cu tărie: „Asa-zisa îndreptare a calendarului bisericesc nu este îngăduită nimănui”.
Calendarul Gregorian i-a făcut adeseori pe romano-catolici să sărbătorească Pastile înainte de Pastile Evreiesti. Scriptura spune limpede că Învierea Domnului a avut loc după sărbătorirea Pastilor Evreiesti. Se dovedeste deci că Papa Grigorie al XIII-lea (1572-1585) ignora Canonul 7 Apostolic care spune: „Dacă vreun Episcop, ori Presviter, ori Diacon, sfânta zi a Pastilor mai nainte de primăvăreasca Isimerie (Echinox) cu Iudeii o va săvârsi, să se caterisească” (Pidalion).
Sub domnia Papei Grigorie al XIII-lea, la 14 Februarie, 1582, actul a fost finalizat de o comisie la Villa Mondragone de lângă Frascati. Noul calendar, care presupunea scoaterea a zece zile, începea la 5/14 Octombrie, 1582. De asemenea s’a asezat o nouă regulă a anilor bisecţi. Noul calendar a fost adoptat de către statele catolice, dar statele protestante nu le-au urmat vreme de mai bine de 150 de ani, si numai după multă vărsare de sânge. Papa Grigorie al XIII-lea a stăruit mereu ca Patriarhul Ieremia al II-lea al Constantinopolului să îl urmeze în inovaţia calendarului, dar Patriarhul, în scrisorile sale, refuza mereu. În sfârsit, în 1583, s’a adunat un sinod la Constantinopol. Primul Sinod, ţinut la 20 Noiembrie, 1583, sub presedinţia Patriarhilor Ieremia al II-lea al Constantinopolului, Silvestru al Alexandriei si Sofronie al Ierusalimului, a osândit calendarul introdus de Papa Grigorie al Romei si nu l-a primit, asa cum ceruseră latinii.
"Viaţa si nevoinţele celui între Sfinţi Parinţi Sf. Marcu Evghenicul Mitropolitul Efesului" - Editura Egumeniţa
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu